Ce-ar fi lumea făr-un zâmbet?
Fără un surâs gingaş...
Ce-ar fi făr'un vesel râset?
Un incolor fluturaş...


Pages

Tuesday 15 March 2011

Ceva vital...

Privesc uimita si inca amortita spre soare.. razele lui incep sa acopere pamantul in toata raceala si indiferenta lui. Ma asez pe balustrada pentru a vedea daca este adevarat.. daca intr’adevar soarele s’a gandit sa apara… Simt nevoia sa ma hranesc cu razele lui.. Sufar de anorexie parca.. Doar vremea aceea perfecta ma putea vindeca. Parca toate treburile pe care trebuia sa le fac in acea zi au ramas in urma.. era momentul meu.. moment in care simteam si eu caldura.. dupa o lunga iarna.. dupa temperaturi scazute.. dupa multe dezamagiri din cauza fulgilor care cadeau neincetat pana si in prima luna a primaverii.. razele soarelui se joaca peste tot.. in orice loc.. Cobor dupa ce am prins puterea care imi trebuia… ma apropii de un loc in care zapada inca mai incerca sa reziste temperaturii destul de ridicate in comparatie cu zilele anterioare.. Iau putin de jos.. parca e atat de neajutorata si neinsemnata in fata mea acum.. nu mai reuseste sa ma dezamageasca.. ci doar.. ma face sa observ diferenta… intind palma.. zapada aceea ramane din ce in ce mai putina.. ramane doar ca niste mici cristale.. ramane doar apa.. intr’un timp asa de scurt.. intr’un timp in care acum cateva saptamani… era de ajuns sa lasi putina apa intr’un pahar si se forma un strat de gheata.. ce diferenta..Parca asa e si cu orice emotie.. uneori e nevoie de putin timp si de ceva descurajator pentru a se transforma in ceva mai grau.. si.. cand primesti o speranta..ceva.. imediat sccapi de ea.. Sper ca sentimentul acesta sa nu dispara.. sa ramana.. pana cand frigul va reveni.. si ne va bucura si el cu toate minunatiile lui nemarginite.. dar deocamdata.. mi’au ajuns.. vreau sa ma satur pentru anul asta si de caldura.. doar asa voi mai putea astepta cu nerabdare iarna.. si.. stiu ca asta nu se va intampla prea curand..

No comments:

Post a Comment